Participiul prezent și trecut

Pe lângă utilizarea în formarea timpurilor compuse, participiile sunt utilizate și ca adjective sau în propoziții subordonate participiale. În limba germană sunt numite das erste Partizip și das zwite Partizip, deoarce nu există o legătură directă între timpul verbal și participii.

Utilizări:

• Participiul prezent arată că o acțiune se petrece în același timp cu acțiunea verbului predicativ:
  Den Schildern folgend, fanden sie das Krankenhaus.
• Sensul participiului trecut diferă în funcție de verb astfel: la verbele intranzitive, acesta are un sens activ (nu pasiv) și indică că acțiune s-a petrecut înainte de cea a verbului principal:
  Der neue Lehrer, in Freiburg angekommen, suchte das Gymnasium auf.

  Participiul trecut al verbelor tranzitive are un sens pasiv. Dacă acțiunea indicată este continuă, aceasta are loc simultan cu acțiunea verbului predicativ. Dacă acțiunea este instantanee, aceasta a avut loc înainte de verbul predicativ:

  Der Zug, von zwei Lokomotiven gezogen, fuhr in den Bahnhof ein.
  Der Flüchtling, von seinen Freunden gewarnt, verließ sein Versteck.

Utilizarea adjectivală a participiului

Această utilizare este cea mai comună utilizare, în afară de formarea timpurilor compuse:

• die schreienden Vögel
• mein verlorener Schirm
• der gehasste Feind

La fel ca orice adjective, ele pot fi folosite și ca substantive:

die Streikenden, der Sterbenden

sau ca adverbe:

Er hat die Sache überraschend schnell erledigt.

Construcții participiale extinse

În limba germană puteți întâlni construcții sau propoziții subordonate cu rol adjectival care determină un substantiv, precum:

Die um ihre eigenen Arbeitsplätze fürchtenden Stahlarbeiter wollten nicht streiken.

Ich habe dieses von meinem Vetter warm empfohlene Buch mit Genuss gelesen.

Astfel de construcții sunt întâlnite mai des în cazu registrului formal, și nu în vorbirea populară. Între articol și substantiv poate apărea o distanță semnificativă.