Topica substantivelor şi a pronumelor

Când avem două substantive ca complemente într-o propoziţie, cel la cazul dativ îl precede pe cel la acuzativ:

Sie gab ihrer Freundin das Kleid.

Ea a dat prietenei ei rochia.

Când ambele complemente sunt pronume personale, cel la cazul acuzativ îl precede pe cel la cazul dativ :

Sie gab es ihr.

Când unul dintre complemente este un pronume personal iar celălalt este un substantiv, pronumele este plasat primul, indiferent de caz.

Sie gab es ihrer Freundin.

Sie gab ihr das Kleid.

Bineînţeles, este posibil ca un substantiv la acuzativ să preceadă unul la dativ dacă acesta reprezintă prima idee a propoziţiei, adică stă în faţa verbului.

În cazul întrebărilor directe, pronumele cu funcţia de complement vine de obicei înaintea verbului:

Wie hat Ihnen der Rotwein geschmeckt?

Cum ţi-a plăcut vinul roşu?

Iar dacă într-o propoziţie avem două pronume personale cu rol de complement, substantivul cu rolul de subiect (dacă există) tinde să ajungă în faţa lor:

Deshalb wollte der Vorarbeiter es ihnen nicht glauben.

Ordinea construcţiilor adverbiale

Ordinea convenţională a cuvintelor într-o propoziţie cu mai multe adverbe este următoarea: timp - mod - loc.

Ich fahre manchmal (timp) mit dem Fahrrad (mod) zur Arbeit (loc).

Dacă nu reprezintă prima idee dintr-o propoziţie, adverbele sunt plasate după toate pronumele:

Meine Frau schenkte ihn mir zu Weihnachten.

Adverbele sunt plasate între substantivele la caz dativ şi cele la caz acuzativ:

Er warf dem Mädchen plötzlich einen letzten Blick zu und verschwand.

A aruncat fetei subit o ultimă privire şi a dispărut.

În cazul adverbelor care determină adjective, acestea vin în faţa lor:

Das Klima hier ist wesentlich besser.

Propoziţii introduse de pronume relative

Pronumele relativ leagă o propoziţie subordonată relativă (pe care o introduce), de un substantiv, pronume sau un determinant. În limba germană, pronumele relativ trimite verbul conjugat la finalul propoziţiei subordonate, şi el trebuie să corespundă ca gen şi număr cu substantivul pe care îl determină. Cazul pronumelui relativ este determinat de rolul său în propoziţia subordonată.

Haben Sie den Mann gesehen, der das Paket abgeholt hat?

Aţi văzut bărbatul care a ridicat pachetul?

Die Frau, der ich diesen Auftrag gegeben habe, arbeitet schon lange bei uns.

Doamna ,căreia i-am dat acest post, lucrează deja de mult timp la noi.

După cum arată tabelul următor, pronumele relativ se conjugă la fel ca şi articolul hotărât, cu excepţia cazului genitiv şi dativul la plural.

Declinarea pronumelor relative

	Singular			Plural
	Masculin	Neutru	Feminin	Toate genurile
Nominativ	der	das	die	die
Acuzativ	den	das	die	die
Dativ	dem	dem	der	denen
Genitiv	dessen	dessen	deren	deren

Dieses Unternehmen, dessen Arbeiter schon öfters gestreikt haben, hat große finanzielle Probleme.

Această întreprindere, a cărei angajaţi au fost deseori în grevă, are probleme financiare mari.

Pronumele relative sunt uneori precedate de o prepoziţie. În această situaţie, cazul pronumelui este determinat de prepoziţie, în timp ce poziţia verbului conjugat este tot ultima.

Das alte Gebäude, in dem wir arbeiten, wird gerade umgebaut.

Clădirea veche, în care noi lucrăm, este în renovare.

După cum arată ultimul exemplu, propoziţiile introduse prin pronume relative sunt plasate în propoziţia principală, imediat după partea de propoziţie pe care o determină. Uneori însă, propoziţiile relative lungi pot fi plasate după propoziţia principală.

Sie kann nun jeden Tag mit ihrem Mann verbringen, der nach zehn schwierigen Monaten in Brasilien endlich nach Hause gekommen ist.

Ea poate acum să petreacă fiecare zi cu soţul ei, care după zece luni dificile în Brazilia s-a întors în sfârşit acasă.

Când determină una din următoarele elemente, propoziţia este introdusă prin was, nu un pronume relativ propriu-zis:

1. Pronume nehotărâte:
   • alles
   • einiges
   • etwas
   • folgendes
   • manches
   • nichts
   • vieles
   • weniges
   Alles, was ich hier mache, ist falsch.
2. Pronumele demonstrativ "das"
   Ich bin mit dem, was er uns anbietet, gar nicht zufrieden.
3. o întreagă propoziţie:
   Sie behauptet, sie habe das Haus um neun Uhr verlassen, was nicht stimmen kann.

Propoziţii relative pot fi introduse şi prin adverbe pronominale, când acestea determină întreaga propoziţie precedentă. Acestea au forme precum wodurch, womit, wovon.

Es waren nur acht Leute da, woraus man schließen kann, dass die Kollegen wenig Interesse an diesem Thema haben.

Întrebări indirecte

Când adverbe interogative (wann, wo, wie etc.), pronume (wer, wessen), adjective (welcher), (was für ein) sunt folosite pentru a introduce o întebare indirectă, verbul conjugat stă la finalul propoziţiei.

Wir fragten ihn, wie lange er bleiben möchte.

Noi l-am întrebat cât ar mai fi vrut să rămână.

Meine Mutter möchte wissen, wer am Wochenende dorthin fährt.

Mama ar dori să sţie cine merge acolo în weekend.